Astazi a fost prima zi in care am alergat si am rezistat (aproape eroic) o tura de parc. Gratie prietenului Raimi care isi tot dadea check-in ba la stadion, ba in parcuri si indirect imi facea pofta de sport.
Adevarul e ca si eu m-am trezit cam tarziu, vis-a-vis de vreme. Vara era mult mai ok, caldura mare, transpirai mai repede si muuuult mai repede se ardeau caloriile si grasimile. Acum trebuie muncit ceva mai mult.

Inceputul e enorm de greu si asta am vazut pe pielea mea. Ne mai alergand din primul semestru din anul II al facultatii, pentru ca atunci trebuia sa facem vreo 3 semestre de sport – eu fiind la un profil ce nu are absolut nici o legatura cu sportul, febra musculara nu mi-a dat prea multe batai de cap. Mai mult imi stateau muschii incordati decat sa ma doara. Dar trecem noi si peste asta. Nici nu ma pot gandi cat o sa ma tin de sport, dar stiu sigur ca vine iarna si implicit frigul. Cred ca atunci va fi momentul in care voi spune stop si (probabil) o voi lua de la capat undeva in primavara, asta daca voi avea timp pentru asa ceva, caci acest an va fi unul destul de incarcat.

O incercare de a face sport cap-coada cum s-ar zice, a mai fost acum ceva timp, cand frecventam sala impreuna cu tatamiu care ma motiva intr-un fel sau altul. Partea amuzanta a fost ca el facea kilometri pe banda de alergat, iar eu preferam sa “ma joc” pe toate aparatele. Nu fac sport ca sa slabesc neaparat, mai mult pentru sanatate. Oricum nu am o alimentatie adecvata, asa ca se cam bat putin cap in cap cele doua.