Acest articol este o postare de pe un forum, mie mi s-a parut foarte interesanta. Sursa initiala a postului este aici.

Sper ca subiectul foarte captivant sa reuseasca sa invinga lungimea articolului.

Ca sa va scutesc de cautarea in toate paginile acelui forum, o sa postez eu nemodificata postarea in cauza:

Fiinta umana e suverana. Nu exista legi pentru fiintele omenesti. Legile tarilor de pe planeta se refera la entitati artificiale numite “persoane”. Statul creeaza un al doilea TU, un nume pe care il primesti (numele tau de fiinta omeneasca capitalizat in intregime) si sub care operezi in sistemul-stat , cu drepturi si obligatii. Daca n-ar fi asa, adica daca statul ar avea dreptul asupra fiintelor omenesti sa le impuna acest sistem, cum s-ar numi acest regim social, altfel decat sclavagism?

Prin urmare tot jocul social e o intelegere, un contract intre fiintele omenesti si entitatea-stat. Cu o mica obiectie, si anume, ca statul [roman] ascunde acest lucru: ca cetatenia e un contract.

Trebuie observata ideea de suveranitate a fiintei umane. Statul-sistem, prin insasi legislatia lui- nu opereaza cu fiinte umane. Justitia din nici o tara nu poate sa se atinga de fiinta umana. Totul functioneaza pe baza de accord a acesteia. Ati observat desigur, obsesia autoritatilor ca totul sa fie “semnat”. Nu se concepe ca ceva sa nu fie “semnat”. Prin asta, ei [autoritatile] se acopera ca au primit acordul tau de a ti se face ceva (aplica o sanctiune, etc)

Exemplificare:

O fiinta umana merge pe strada. Un politist o abordeaza, pentru o pretinsa (sau nu – nu e semnificativ pentru acest exemplu) infractiune.

“Buna ziua” / “Buna ziua”

“Va rog sa-mi prezentati actele”, spune politistul.

Aici e momentul crucial, in care tu ca fiinta umana iti pierzi libertatea, daca accepti sa te identifici cu eticheta care ti-a dat-o statul.

Politistul face un abuz colosal. El, practic numeste “sclav” o fiinta umana libera. In momentul cand tu ai scos cartea de identitate si i-o dai, te plasezi in pozitia de vasal, de supus. El de-acum poate sa inceapa sa te incrimineze cu ce vrea.

Dupa ce se incheie procesul verbal in care el te-a manipulat (sau nu – e discutabil) sa declari asa “cum cere procedura”, te pune sa semnezi. El doar atat iti spune: “Semnati”. Pe bune, ce alt rol are semnatura, decat ca esti de acord sa ti se aplice sanctiunea?

Esti pus sa “semnezi” de doua ori. Ti se cere acceptul de a fi sanctionat, de doua ori: prima data acceptul tau e cand scoti si-i inmanezi cartea de identitate, apoi cand semnezi olograf PV-ul.

Alternative la a-i inmana politistului cartea de identitate este sa spui: “Nu ma aflu in razboi cu dumneata! Nu intentionez sa te atac!”

Prin declaratia asta il linistesti, stiut fiind faptul ca politistii sunt invatati sa fie mereu pe pozite de razboi, cu garda sus din cauza “infractorilor”. In acelasi timp ai o atitudine suverana si oarecum diplomatica.

Sau, poti continua: “Nu intru in contract cu dumneata!” , “Nu te cunosc!”

Este foarte important sa nu dai nici o informatie care sa divulge nici macar in mica masura cine esti. Sunt pregatiti pentru a “negocia” cu tine. Scopul lor e sa obtina identitea persoanei artificiale care iti este atasata de stat si pe care poti s-o utilizezi, dar nu esti obligat.

Aceasta abordare este cat se poate de etica. Nu exista nici un fundament prin care o fiinta umana (politistul) sa plaseze in postura de sclav o alta fiinta umana. Totusi, acest lucru se petrece, din ignoranta oamenilor. Mecanismul prin care aceasta sclavie mascata se desfasoara este introducerea in ecuatie a persoanelor artificiale, adica a rolurilor: stat, cu reprezentantii acestuia versus persoana [fizica] cu multitudinea de sub-roluri pe care le poate lua.

Pe de alta parte, cineva ar putea argumenta ca logica existentei statului, adica cooperarea intre oameni prin introducerea unei persoane artificiale pe post de arbitru este benefica dintr-o sumedenie de motive. Sunt perfect de acord, in teorie. Insa istoria demonstreaza ca abuzurile de orice fel se tin lant. Practic, pe nesimtite, democratia, fata de ce a fost ea la origine, a ajuns sa fie o forma mascata de sclavie. Se vede cu ochiul liber falimentul democratiei reprezentative, acela in care tu delegi pe cineva (parlamentar) sa faca legi in locul tau. Nu se intrevede la orizont alta solutie decat autoguvernarea- asocierea oamenilor suverani, in ce mod cred acestia de cuvinta ca sa administreze bunurile comune: infrastructura, etc… prin folosirea retelelor de computere pentru autoreprezentare in luarea TUTUROR deciziilor acelei regiuni.

Iata un truc care cred ca trebuie cunoscut de oricine. In orice act oficial, fara exceptie, este trecut numele tau de “sclav”, conform dreptului roman. Si asta e valabil in orice stat din lume. (tot numele tau e scris in intregime cu majuscule).

“Capitis Diminutio Maxima”

(meaning a maximum loss of status through the use of capitalization, e.g. JOHN DOE or DOE JOHN) – The highest or most comprehensive loss of status. This occurred when a man’s condition was changed from one of freedom to one of bondage, when he became a slave. It swept away with it all rights of citizenship and all family rights.

(inseamna pierderea maxima a statutului prin capitalizarea numelui , ex. ION POPESCU sau POPESCU ION) Cea mai mare si mai vasta pierdere a statulului. Aparea atunci cand o fiinta umana trecea de la o stare de om liber la una de robie, cand devenea sclav. Aceasta trecere il deposeda de toate drepturile cetatenesti si familiale.

—————————————————————————————

Alte moduri de scriere a numelui au trepte mai reduse de pierdere a libertatii.

“Capitis Diminutio Media”

(meaning a medium loss of status through the use of capitalization, e.g. John DOE) – A lesser or medium loss of status. This occurred where a man loses his rights of citizenship, but without losing his liberty. It carried away also the family rights.

(inseamna o pierdere partiala a statutului prin capitalizarea numelui , ex Ion POPESCU) – O mai mica sau medie pierdere a statului. Aparea atunci cand un om isi pierdea drepturile civile, dar fara a-si pierde libertatea. Pastreaza insa, drepturile familiale.

—————————————————————————————

“Capitis Diminutio Minima”

(meaning a minimum loss of status through the use of capitalization, e.g. John Doe) – The lowest or least comprehensive degree of loss of status. This occurred where a man’s family relations alone were changed. It happened upon the arrogation [pride] of a person who had been his own master, (sui juris,) [of his own right, not under any legal disability] or upon the emancipation of one who had been under the patria potestas. [Parental authority] It left the rights of liberty and citizenship unaltered. See Inst. 1, 16, pr.; 1, 2, 3; Dig. 4, 5, 11; Mackeld. Rom.Law, 144.

(inseamna o pierdere minima a statutului prin capitalizarea numelui, e.g. Ion Popescu) – Cea mai mica si cea mai putin cuprizatoare pierdere a statutului. Avea loc cand doar relatiile de familie se schimbau. Se petrecea pe fondul pierderii prestigiului/onoarei unei persoane care era propriul sau stapan, (sui juris) [pe cont propriu, cu toate capacitatile legale] sau prin emanciparea/ eliberarea cuiva care a fost sub “patria potestas” [autoritate parinteasca]. Drepturile si libertatile cetatenesti raman nealterate.

—————————————————————————————

“Capitis Diminutio”

(meaning the diminishing of status through the use of capitalization) In Roman law. A diminishing or abridgment of personality; a loss or curtailment of a man’s status or aggregate of legal attributes and qualifications.

(inseamna diminuarea statutului prin capitalizare) In legea romana. O diminuare sau limitare a personalitatii; o pierdere sau o diminuare a statutului unui om sau a totalitatii calificarilor si atributiilor legale.

—————————————————————————————

Gage Canadian Dictionary 1983 Sec. 4 defines Capitalize adj. as “To take advantage of – To use to ones own advantage.”

Capitalizare= a profita de…; a folosi ceva in scop personal.

—————————————————————————————

Diminutio. Lat. In civil law. Diminution; a taking away; loss or depravation.

Diminutio Lat. In dreptul civil. Diminuare; indepartare; pierdere sau corupere.

Capite. – Lat. By the head. = capital

——————————————————————————————

Nu ma credeti ? Luati orice factura, orice citatie, orice inscris “oficial”, si veti vedea ca numele vostru e scris tot cu majuscule. Ce vrea sa insemne asta ? Doar ca “asa se obisnuieste”, sau ca “asa e programat softul sa scrie cu majuscule” ? Hmmmmm, ceva ocult se ascude aici… ceva foarte ocult…evil

ARTICOLUL 5 Cetatenia

(2) Cetatenia româna nu poate fi retrasa aceluia care a dobândit-o prin nastere.

Statele, in speta statul roman, ascunde faptul ca cetatenia este un contract intre entitatea-stat si o fiinta umana. La 14 ani esti manipulat sa crezi ca e in firea lucrurilor sa devii cetatean, ca e ceva absolut natural (sau lasat de la dumnezeu – daca socotesti din perspectiva religioasa), ca e obligatoriu. Ti se sugereaza asta de sistemul educational, de familie, de mediu in general.

Corect ar fi in felul urmator:

La o varsta la care sa ai discernamant, sa fi trecut de copilarie, sa vina nenea stat la tine si sa-ti propuna o afacere, un targ.

“Tinere, noi reprezentam o corporatie, numita romania, functionam ca o firma.. una mare, foarte mare. Noi avem nevoie de puterea ta tinereasca de munca, de avantul tau, de capacitatile tale intelectuale, capacitatile tale de reproducere (ca sa ne asiguri viitorul). Noi iti oferim servicii medicale, te scolim ca sa stii sa faci treaba in multitudinea de departamente care exista in firma noastra, iti asiguram hrana (prin salar), adapost (idem), recreere (ca si concedii), iar cand ajungi la varsta a treia, o viata linistita (pensie).”

“Vrem sa negociem cu tine angajarea ta in firma noastra, numita romania. Esti de acord?”.

Dar prin ce se intampla de facto, acest contract este abuziv. Iata cateva motive:

– una din parti – fiinta omeneasca – nu stie ca acesta e un contract,

– fiinta omeneasca nu stie ca poate rezilia acest contract (ca orice alt contract),

– fiinta omeneasca nu stie ca are raspudere limitata doar sub identitatea primita in cadrul acestei asociatii(firme), respectiv numele persoanei (care e numele fiintei omenesti scris in intregime cu majuscule),

– fiinta omenesca nu stie ca nu pot exista pedepse, actiuni care sa-i implice natura ei omeneasca, fizica si spirituala deoarece ea este un nume, o identitate doar pentru structura-stat – deci incarcerarea, torturile, bataile, etc sunt totalmente ilegale. Fiinta omeneasca este intangibila juridic. Arestarea, incarcererea se face cu acordul acesteia. (Acordul fiintei omenesti survine in momentul in care se identifica cu identitatea acordata de entitatea-stat cand i se cere de autoritati.)

Daca nu e asa, deci daca constitutia nu e un contract, o intelegere, ce altceva e decat o declaratie impunere a sclaviei fata de statul-sistem?

Sper sa dea multora de gandit acest text.