Citesc un articol pe zf.ro în legătură cu târgul educaţional din Bucureşti care s-a desfăşurat în acest weekend şi observ că elevilor le surâde ideea de a face şcoală departe de casă din mai multe considerente.

Să le luăm uşor:

1. „Mi-aş dori să pot să studiez în Marea Britanie la liceu, pentru că vreau să fac medicină şi sunt sigură că aş beneficia de un sistem mult mai performant de învăţare acolo. La şcoala la care sunt fac chimie deja de doi ani şi am avut la clasă un singur experiment până acum, pe care l-a făcut profesoara şi la care nu am avut voie să lucrăm. Pentru a face medicină am nevoie de foarte multă practică în laboratoare de chimie şi biologie şi ştiu că la un liceu privat din Marea Britanie pot face asta“, spune Andreea Mihai, elevă în clasa a opta la un liceu din Capitală.

Nu ştiu cum sunt şcolile din Bucureşti, dar îmi pot imagina doar că sunt mult mai dotate decât şcolile din anumite oraşe, mai ales că vorba aceea, sunt şcoli cu prestigiu.
Eu am făcut Chimie în clasele 7-8 şi puţin la liceu dacă îmi aduc bine aminte. Şi profesoara chiar ne-a lăsat să facem 1-2 experimente care nu puneau în pericol nimic. Până la urmă de aceea stau eprubetele înşirate în laborator, pentru a fi folosite. Mi se pare ciudată declaraţia domnişoarei de mai sus cum că profesoara ei nu le-a dat voie să lucreze în laborator.

Acum mă gândesc la faptul că în România vin studenţi din afară pentru a studia în special medicina. Eu nu sunt la facultate de medicină, dar de obicei când trec prin zonă nu există să nu văd câte un student sau o studentă de culoare. Chiar şi la mine la facultate sunt asemenea studenţi şi zilele trecute văzusem şi vreo 3 francezi, semn că şcolile din România nu sunt chiar aşa proaste. Mă gândesc la faptul că vin arabi, care vorba aceea, au bani şi îşi permit orice şcoli din lume. De ce îi atrage România totuşi? Ar trebui să fie un semn de întrebare în mintea celor ce optează pentru medicină şi să nu arunce cu vorbele aiurea şi astfel să dea cu piciorul unei oportunităţi.

2. Pentru a putea intra la liceul privat pe care şi-l doreşte, părinţii ar trebui să plătească un cost al şcolarizării de aproximativ 23.000 de lire sterline pe an (adică aproape 28.000 de euro), bani în care sunt incluse cazarea, masa, transportul, tutorele sau manualele. Însă tinerii pot beneficia de anumite burse, care se acordă pe baza unor testări, astfel că taxa poate scădea şi la 12.000-15.000 de lire pe an.

Sunt bani mulţi. Foarte mulţi pentru un om obişnuit. Bursele aş putea spune că sunt acolo ca să fie. E bătaie mare pe ele şi trebuie să ai o minte strălucită ca să poţi pune mâna pe una. Şi aşa, tot sunt costuri mari.

3. „Aş vrea să urmez un liceu în Londra, în special, însă părinţii mei nu îşi pot permite costurile deocamdată. Aşa că ar fi o variantă bună să mă duc la studii în Cluj şi peste doi ani să mă transfer la o şcoală din Londra, după ce aprofundez limba engleză, şi sunt convinsă că mă pot descurca şi din punctul acesta de vedere“, spune Maria Dumitraşcu, 14 ani, venită la târg cu mama ei.

Dap, nu are bani dar vrea în străinătate şi nici nu ştie bine limba engleză.
Exemplu: am o colegă la facultate care în acest prim semestru din anul 3 este în Portugalia (Lisabona). A aplicat la o bursă Erasmus şi a fost selectată pentru a studia timp de 1 semestru în străinătate. Deci atenţie, 1 SEMESTRU! şi mai apoi se va întoarce în ţară pentru a-şi termina studiile. Mai departe va fi opţiunea ei dacă masterul îl va face tot în ţară sau va pleca din nou, iar părinţii suportă anumite cheltuieli pe timpul şederii ei acolo. Şi un lucru important pe care nu vreau să îl omit să-l menţionez este faptul că înainte cu 2-3 luni (nu ştiu exact) a luat ore intense de limba engleză. Deci din start cheltuielile încep din ţară.