Stând la o cafea cu lapte şi sorbind uşor din ea, venise vorba de prăjituri. Mamămea şi o vecină pricepută în ale bucătăriei, chiar spunea că parcă a cam apus vremea prăjiturilor cu multă cremă şi povestea o fază, de la ţară, acolo unde toată lumea vrea să fie cât mai făloasă (mândră).

La noi în Banat, în zilele de sărbătoare, în special de Paşti sau când e ruga satului, oamenii se pregăresc cu mâncăruri care mai de care, tot felul de prăjituri şi alte bunătăţuri. La masa de prânz, după felurile principale intervine şi desertul bogat în prăjituri. Prăjituri care sunt pline de creme şi extrem de greţoase, mai ales cele făcute acasă. Totuşi cred că depinde şi de reţetă şi de cine o face, cât de mult îi place să o bibilească.
N-am mai mâncat de mult prăjituri greţoase, dar nici nu îmi e dor. Observ că şi la nunţi s-a mai pierdut din “tradiţia” de a face torturi pompoase, cu multe creme. Mai nou, marţipanul e vedeta. Mie sincer nu îmi prea place. Tortul cu marţipan are un aspect frumos, dar cam la asta se rezumă.

Singura prăjitură pe care o fac rapid şi este şi foarte gustoasă, se numeşte tiramisu. 2 pachete de pişcoturi, 1 tub de frişcă, cafea şi cam asta e tot. De obicei iarna o fac mai mult, vara de poftă merg la cofetărie unde ştiu că sunt proaspete.

Şi mai nou, observ că multă lume se axează pe prăjiturile seci, precum prăjitura cu mere.

Vouă ce prăjituri vă plac? :-)