Tot ceea ce vedem ascunde altceva. Si intotdeauna dorim sa vedem ce se ascunde in spatele a ceea ce privim. Dar in acelasi timp ne ascundem.

Nimeni nu poate sti ce se ascunde in spatele unui zambet, ce lupte si framantari se duc intr-un om, care poate pentru a nu ii intrista si pe altii, gaseste un zambet pentru a ii asigura ca el este bine, desi nu-i asa.

Uneori zambesti pentru linistea si bucuria celorlalti, alteori o faci pentru ca nu suporti sa fii consolat si sti ca atunci cand vei fi intrebat de ce suferi , nu vrei si/sau nu poti sa le spui celorlalti de ce, asa ca alegi sa zambesti pentru a evita sa dai explicatii, iar uneori iti impui chiar tu sa zambesti, cu speranta ca pana la urma poate chiar vei ajunge sa crezi si tu ca ti-e bine, desi nu-i asa.

Totusi atunci cand tii cu adevarat la cineva , exista acea legatura stransa, atunci cand simti ca de fapt sub zambetul celuilalt , se ascunde multa durere si amaraciune, oricat ar incerca sa o ascunda!

Toti folosim o masca pe care o purtam cu totii pentru a fi perceputi drept sociabili, placuti, bine educati. Oare daca am stii ca acel zambet ascunde un om aflat intr-o perioada grea a vietii sale, cum ni s-ar parea acel zambet? Ne-ar mai multumi? Am mai considera, ca zambetul ne este adresat si ni se cuvine?

Copii sunt invatati sa nu minta, si totusi adultii folosesc prefacatoria si minciuna, ca forma de a crea o imagine despre noi care in realitate nu exista, doar pentru ca cel de langa noi, crezand ca masca e reala, sa fie multumit. De ce sa zambesti sa transmiti un mesaj fals lumii, ca apoi, sa condamni minciuna?

Viata e o scena, oamenii-s actori.