Stau pe bancă în faţa blocului, ronţăi seminţe, vorbesc cu o vecină despre facultăţi. Până aici totul clar, când deodata se aude un ţipăt dintr-un balcon. Nu am dat prea multă atenţie deoarece l-am mai auzit şi-am zis că se va liniştii până într-un final. Nimic! Copilul continua să urle şi să plâng până când i-am zis vecinei: “Hai să vedem ce face ăla mic că deja nu-l mai suport”.

Da, era un copil de 5 ani la etajul 3 dintr-un bloc alăturat care ţipa pe balcon “mama, mama”. Vecinii nu ştiau ce se întâmplă până când i-am zis: “Numai ţipa” (am fost cam directă, deoarece ştiam că ţipă şi se opreşte). Acum însă a fost serios. Măsa era picată în balcon (moartă de beata? leşinată?) nu cunosc acest detaliu deoarece în timp ce un vecin suna la salvare, femeia se ridică (copilul continuând să ţipe de spaimă şi zicând “Mama e moartă” ) şi ne zice cu puţină seninătate: “Mi s-a făcut rău şi am picat. Copilul e alarma mea. Sunt stresată din cauza soţului”.

Am rămas profund impresionată cum cel mic ştia să comunice cu noi. Cu toţii îi spuneam “Stai cuminte, o să vină nenea” (nenea de la salvare). După aproximativ… cu indulgenţă 10 minute, vine poliţia. Urcă la etajul respectiv, în timp ce-şi face apariţia şi salvarea după 20 minute (iarăşi cu indulgenţă). Urcă şi ei la apartamentul doamnei, timp în care poliţia coboară constatând că au mai avut de-a face cu această individă.

Eu zic că femeia nu era beata deşi nu ştiu ce au constatat şi medicii. Posibil să fi făcut o depresie care a doborât-o la pământ atâta timp cât soţul ei e plecat.
A doua problemă ar fi că ambulanţa a venit foarte târziu. Poliţia nu avea ce căuta acolo. Dar deh’, probabil centralistul nu a înţeles că trebuie să vină salvarea urgent că la femeie îi este rău.

M-am panicat când am văzut copilul cum se ridică peste balustrada balconului… încă am acea imagine.