Imi aduc aminte cu nostalgie de anii in care inca mai exista capacitate si nu teste nationale si de anii in care bacalaureatul era o placere. Cum am mai povestit, am fost prima generatie care au dat bacalaureatul sub supravegherea doar camerelor de filmat nu si a microfoanelor. A fost bine. Am trecut cu bine. Au fost si cateva incidende neplacute dar totul s-a finalizat cu bine.

Anul trecut televiziunile au luat cu asalt liceele pentru a-i face pe elevi de cacao. “Vai domle ce prosti sunt, vai ce rezultate au fost.” Eu tot timpul am fost de parere ca: cine vrea invata si isi termina studiile, cine nu, nu. E asa simplu. Pana la urma, toata lumea va termina intr-un fel sau altul.

In clasa a12-a cand ne apropiam cu pasi repezi de finalizarea liceului, deja se punea problema liceului in care vom fi repartizati, ce comisie va fi, ce supraveghetori vor fi si cum va fi per total. Evident, ca orice elev ce este interesat sa iasa cumva din incurcatura asta. Trei/patru zile, nu mai retin exact, s-au desfasurat probele, apoi am asteptat cu nerabdare rezultatele. Tin minte ca am dat undeva la 300 de lei pentru protocol, a fost ceva optional oricum, nu era nimeni obligat sa dea, dar cum toti voiam sa terminam o data cu nebunia, nu s-a pus problema la nimeni. Au trecut ceva ani de atunci, acum nu imi vine sa cred ca se termina facultatea si deja trebuie sa ma inscriu la master.

Sunt curioasa in acest an ce se mai vedea la teve vis-a-vis de bacalaureat.