E o duminică călduroasă şi tare plictisitoare. Mă gândesc cu groază că va începe o nouă săptămână în care îmi voi face debutul la locul de muncă.
Întâmplarea face ca eu să nu fiu aşa atentă la laptop şi să observ cu coada ochiului ce canale frunzăreşte mamămea la tv. Dintr-o dată ajunge pe Trinitas unde, evident era slujbă.

Şi am stat şi m-am gândit, cum dragii noştrii preoţi şi fraţi în cazul pocăiţilor, au creat ei condiţii pentru credincioşi ca să stea lejer acasă, în fotoliu şi să privească slujbele, poate la un pahar de vin. HAHA!
Apoi se jelesc în biserică şi nu mai ştiu ce argumente să ofere celor prezenţi, de ce nu vin oamenii la slujbe. Până la urmă, atâta timp cât tu le pui totul pe tavă, normal că unei femei mai ales îi e mai uşor să stea la cratiţă, pentru că trebuie să-şi hrănească familia, şi să privească slujba la televizor.

Să luăm drept exemplu concret, un prim caz.

Bunicămea era pocăită baptistă. Biserica de care făcea parte, era una foarte modernă şi nu e de mirare din moment ce oamenii au nu ştiu ce parteneriate cu alte biserici nu doar din ţară, ci şi din America. Şi evident, americanii mai veneau prin România şi nu cu buzunarele goale.
La început, aveau cărţi din care urmăreau cântările corului şi mai multe, mă rog, cum e la ei programul. Timpul trece, oamenii se modernizează dintr-o dată. Video-proiector unde rulau cântecele şi foarte multă aparatură în Casa Domnului :)). Mamămea mai frecventa şi ea lăcaşul, dar când nu avea chef să meargă: “Dana, nu dai şi tu drumul să mă uit la biserică?”. Şi cred că v-aţi dat seama că oamenii s-au băgat şi pe online.

La ortodoxi e mai lejer, dai pe teve la Trinitas şi te-ai scăpat.

Apropo de religie, am auzit ceva măreţ de la o tipă mai mică ca mine cu vreo 2 ani: “cred în Dumnezeu, dar nu sunt de acord cu religiile.”