Îmi plac la nebunie Covrigii de la Boromir şi ori de câte ori dau pe la supermarket, iau o pungă sau două. Vara când e cald şi stau afară cu vecinii şi copii lor, desfac cu nerăbdare pungile, împărţindu-i cu toţi cei din jur. Iarna, afară e frig, în casă cald îţi vine o poftă nebună de covrigi de Buzău de la Boromir. Chiar şi mamei îi plac şi prima dată la recomandarea ei i-am gustat şi mi-au plăcut foarte tare.

Îmi aduc aminte cu drag de o păţanie. Acum câţiva ani, vara, eram la picnic cu părinţii şi o prietenă plus 3 pungi de covrigei de Buzău de la Boromir. Eu cu prietena mea stăteam pe pătura la soare, povesteam, mama pregătea pentru grătar, iar tatăl era la pescuit la câţiva metri mai încolo. Deodată îmi vine poftă de ronţăit, ştiind că am acei covrigi cu mine, exact la ei m-am şi gândit. Am strigat la mama să-i arunce (că deh… lenea era mare şi e în continuare), se opreşte din pregătirea grătarului, merge la maşină şi ia din coş o pungă aruncând-o spre mine. Eu nu eram tocmai atentă deoarece îmi continuam poveştile cu prietena mea. În timp ce m-a strigat, ia şi aruncat dar întorcându-mi capul prea târziu, au aterizat direct în acel mic râu unde pescuia tata. Mă ridic repede, dar punga deja o luase la vale înspre locul de pescuit al tatălui. Norocul meu a fost că a apucat el să îi prindă cu ajutorul undiţei şi să îi tragă la mal. Chiar dacă avea 3 pungi de covrigei, una în minus nu era ideal pentru o familie formată din 3 persoane plus o prietenă. Am fugit după pungă, am luat-o şi-am desfăcut-o fericită că n-am pierdut-o, împărţind convigeii cu prietena mea şi continuând discuţile.
A fost o păţanie destul de palpitantă, dar e bine când totul se termină cu bine.

Nu le poţi rezista bunătăţilor tradiţionale. Crocanţi şi gustoşi, Împarte-i cu toată lumea! :D

Iar pentru că am o prietenă extraordinar de bună, a dorit să mă ajute cu o idee pe care am pus-o în practică mai jos: